… din experiența proprie
Ideea de a mă implica în sectorul serviciilor de îngrijire și asistență medicală am avut-o deja în 2007, datorită bunicii mele care a trăit mereu singură. La acel moment eu resp. sora mea am preluat sarcinile de zi cu zi și, desigur, bunica noastră a fost și mai mulțumită de faptul că eram acolo deja la micul dejun și că vorbeam cu ea.
Însă abia mai târziu am conștientizat cu adevărat cât de mult au însemnat pentru bunica mea aceste ore petrecute împreună.
Într-o zi a venit apelul telefonic terifiant. – Toate obloanele sunt încâ trase și bunica nu deschide ușa… – Tatăl meu a găsit-o în cele din urmă în baie, complet deshidratată, nu era abordabilă. Nimeni nu putea ști de căt timp zăcuse acolo. Bunica își recăpăta cunoștința după două zile de spital, însă nu-și mai aducea aminte de nimic.
În cele din urmă a fost externată și trimisă acasă, cu un sentiment de neliniște…
Pentru prima dată apăruse acum nevoia de îngrijire timp de 24 de ore. Cum să ajungi însă la astfel de oameni? La cine poți apela? Cum funcționează totul? Întrebări peste întrebări și apoi și riscul de nelegalitate pe scară largă, ceea ce nu putea fi o opțiune pentru noi.
În cele din urmă am luat-o pe bunica acasă la noi. Dar ea fost cel mai puțin fericită cu această situație. Nu dorea să fie o povară pentru nimeni și cu siguranță nu dorea aceasta pentru propria familie. De asemenea, mama mea era în mare parte copleșită de situație, doarece mai mergea și câteva ore la muncă, stând întotdeauna ca pe ace.
După aceea, asistentele de la centrul social comunitar ne-au vorbit despre cămin, ca alternativă, dar am fost cu toții împotrivă – spre deosebire de bunica. La scurt timp după aceea bunica făcuse un accident vascular și căminul era singura opțiune rămasă. Probabil ea nu a mai observat nimic din toate acestea, deoarece de atunci nu mai fusese abordabilă…
De multe ori mă gândesc la bunica mea cât de independentă a fost și și-a dorit să fie întotdeauna! și că, în cele din urmă s-a întâmplat exact ceea ce nu ar fi vrut în nici un fel – să ne fie o „povară“-.
Cu acest gând, și pentru bunica mea, mă dedic din 2010 sarcinii de a oferi familiilor și în special persoanelor vârstnice o anume autonomie și independență. În Seniorensercie24 S.L. am găsit un partener puternic și de încredere și în calitatea mea de manager am sarcina de a realiza acest lucru!