Istoria îngrijirii

Răz­boi­ul nu ne-a dat nicio altă ale­ge­re

De la sfârși­tul celui de-al doi­lea răz­boi mon­di­al, acest con­cept nu mai poa­te fi pus în apli­ca­re în Ger­ma­nia. În spe­cial în ultime­le luni ale răz­boi­ului au fost distru­se cele mai mul­te fami­lii ger­ma­ne. Ger­ma­nia învin­să era com­pusă în princi­pal din bătrâ­ni și femei. Acest lucru a însem­nat că nu a mai rămas sufi­ci­ent de mul­tă fami­lie pen­tru a îngri­ji pătu­ra soci­ală domi­nan­tă în Ger­ma­nia de după răz­boi. Este evi­dent moti­vul pen­tru care au fost con­strui­te cămi­ne de îngri­ji­re în care mai mul­te per­soane vârst­ni­ce au putut fi îngri­ji­te de câte­va îngri­ji­t­o­are. Până în 1950 au exi­s­tat doar câte­va cămi­ne pen­tru per­soane vârst­ni­ce, dar deja cu cerințe mari de per­so­nal, care era repre­zen­tat în princi­pal de femei. 

Se crea­ză fișa pos­tu­lui de “îngri­ji­tor de per­soane vârst­ni­ce”

În anul 1969 s-a regle­men­tat for­marea pro­fe­sio­nală pen­tru îngri­ji­t­orul de per­soane vârst­ni­ce și pen­tru asis­ten­tul de îngri­ji­tor de per­soane vârst­ni­ce pen­tru pri­ma dată, prin regu­l­a­men­te de examen gene­ra­le, impun­ân­du-se ast­fel ca o pro­fe­sie. Până în pre­zent nu s-a schim­bat apro­ape deloc pro­fe­sia ca și conți­nut. Doar situația din cămi­ne­le de îngri­ji­re s-a opti­mi­z­at extrem de mult dato­rită unui pro­ces de orga­ni­z­a­re modern care urme­a­ză regu­li­le de pro­fit ale pieței eco­no­mice. Un alt deta­liu care ara­tă bine dife­rența față de tim­pu­ri­le noast­re este can­ti­ta­tea și inten­si­ta­tea medi­ca­men­telor care sunt admi­nis­tra­te în pre­zent în cămi­ne­le de îngri­ji­re. Indus­tria far­me­ceutică spri­jină în acest fel cămi­ne­le pen­tru per­so­ane­le vârst­ni­ce, pen­tru a ofe­ri îngri­ji­re cât mai mul­tor per­soane cu un număr cât mai redus de per­so­nal.

Gene­r­ația de după răz­boi a Ger­ma­ni­ei pri­meș­te aju­tor din Euro­pa de Est

Dacă ne uităm la deri­varea isto­rică a aces­tei situații, este inte­resant de obser­vat că tocmai Uni­u­nea Euro­peană oferă ca soluție posi­bilă pen­tru senio­rii ger­ma­ni în spe­cial state­le noast­re mem­bre est-euro­pe­ne. În baza liber­tății de a pres­ta ser­vicii, aces­tea sunt detașa­te de căt­re com­pa­nii în Ger­ma­nia. Și chi­ar dacă moti­vația princi­pală cu care îngri­ji­t­o­are­le din Euro­pa de Est vin în Ger­ma­nia nu este aceas­ta, se poa­te recu­no­aș­te o empa­tie și gri­jă intersta­ta­lă.